19 iunie - Duminică, meci de suflet între fostele şi actualele glorii ale fotbalului din Gimbăşani
Iniţiativa a pornit de la foştii fotbalişti ai echipei satului, numită pe vremea aia, a colectivului, Spicul Gimbaşani. Provocarea a fost acceptată imediat de jucatorii din noua generaţie, componenţii echipei Real Gimbaşani, care de aproape şapte ani este protagonistă a întrecerii in Seria I a Ligii 6 ialomiţene. În final, ideea a fost imbrăţişată şi de administraţia locală, în speţă de Bogdan Popescu, primarul Cosambeşilor. Aşa că, s-a pus de un meci intre Old Boys Gimbăşani (Spicul Gimbăşani) şi Young Boys Gimbăşani (Real Gimbaşani). Evenimentul a avut loc pe noua şi cocheta bază sportivă din Gimbăşani (amenajată de primarie în toamna anului trecut şi primavara acestui an), în prezenţa unui impresionant număr de spectatori (de la copii de-o şchioapă până la bătrâni cu parul nins de trecerea anilor), spectatori pe care, ni s-au destăinuit fotbaliştii de azi ai Gimbăşanilor, şi i-ar dori mai des şi la partidele din campionat.
S-au aliniat la start, titulari şi rezerve, urmatoarele echipe:
Spicul Gimbăşani: Gheorghe Ipate, Alexandru Ipate, Teodor Dima, Victor Ipate, Florea Petcu, Chiriţă Cornăţeanu, Gheorghe Beşleagă, Alexandru Zanfir, Ilie Samfir, Petre Brânzea, Rica Nădrag.
Antrenor: Gheorghe Ipate.
Asadar, unul peste altul, oameni in toata firea, puţin sub 60 de ani sau bine trecuţi de 60 de ani.
Real Gimbăşani: Ionuţ Marcu, Ionel Dumitru, Marian Iamandi, Marian Cârjan, Alin Voinescu, Vasile Movilă, Sergiu Petre, Adrian Chiru, Constantin Stanciu, Gelu Marcu, Adrian Grapă, Marian Cojocaru, Niculae Movilă, Tudorel Dima, Cătălin Dima.
Antrenor: Aurel Sandulovici
Şi ei, tot unul peste altul, tineri între 17 şi 28 de ani, dar şi puţin trecuţi peste 30.
Nota bene, înainte de primul fluier al arbitrului George Petre (şi el de felul său din Gimbăşani, din păcate a lipsit la acest capitol cele două arbitre din Gimbăşani), toţi cei prezenţi la stadion au ţinut un moment de reculegere în memoria foştilor fotbalişti ai echipei Spicul Gimbăşani: Gheorghe Donache, Nicolae Cornăţeanu şi Dumitru Dima.
S-au jucat mai multe reprize a câte zece minute, asta ca să fie protejaţi, în mod clar, bătrânii. Care bătrâni, fie vorba-ntre noi, au fost protejaţi şi mai bine ca să nu incaseze prea multe goluri, ba mai mult, au fost ajutaţi să scoată în final, după executarea loviturilor de la 11 metri, un egal de 5-5.
Intr-una din pauze, l-am abordat pe primarul Bogdan Popescu şi i-am pus întrebarea care doare cel mai tare:
- Pe când Real Gimbăşani în Liga 5?
- Chiar dacă mai târziu, dar acestea au fost posibilităţile noastre financiare, am amenajat aceasta bază sportivă căreia, fiţi siguri, îi vom aduce imbunătăţiri. Toţi am sperat ca echipa să câştige şi anul acesta dreptul de a promova, dar nu a fost să fie. De aceea, vreau să-i asigur pe actualii fotbaliştii ai echipei că în ediţia viitoare de campionat administraţia locală va fi în continuare alături de ei, iar promovarea în Liga 5 depinde in cea mai mare măsură de ei. Repet, din partea noastră vor avea tot sprijinul.
Din păcate, la ospăţul de după meci nu am mai putut participa, pentru că am luat drumul Sloboziei, dar am înţeles ca s-a lăsat cu grătare, cu bere, cu muzica şi mai ales cu veselie şi amintiri pentru anii care vor veni.
Nicolae TACHE
8 - iunie - Trei evenimente într-unul singur la Gimbăşani
Săptămâna trecută, în zilele de miercuri, 8 iunie şi joi, 9 iunie, întreaga comunitate a satului Gimbăşani a fost martoră unor evenimente care nu vor fi uitate curând. A fost mai întâi, miercuri dupî amiaza, săvârşirea Sfintei Taine a Maslului de către părintele protopop Ionuţ Butu şi alţi zece preoţi arondaţi Protopopiatului Slobozia. Evenimentul a avut o încărcătură deosebită pentru enoriaşi, care au avut pentru prima oară ocazia să atingă în biserica lor moaştele unor sfinţi, aduse special pentru acest eveniment de la Mănăsirea Radu Negru din judeţul Călăraşi. Joi dis de dimineaţă, zeci de credincioşi au reveni în biserica satului pentru a participa la liturghia de praznic a Înălţării Domnului, care este si Ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română. În fine, după oficierea slujbei credincioşii au participat la hramul Bisericii „Înălţarea Domnului”. Despre toate aceste evenimente, într-un dialog cu Daniel Dobrin, preot paroh în Sudiţi, cu George Iftode, nou preot al parohiei Gimbăşani şi cu Bogdan Popescu, primarul comunei Cosâmbeşti.
Părintele Daniel Dobrin:
Părintele Iftode este un preot cu har
- Părinte Daniel, în urmă cu aproximativ două luni de zile şi până de curând, când aici a fost instalat preotul George Iftode, enoriaşii din Gimbăşani v-au avut ca pastor al sufletelor. Ce impresii despre credincioşii de aici v-au rămas?
- Da, într-adevar, în Postul Mare am suplinit în întregime Parohia Gimbăşani, am avut ocazia să-i cunosc, sunt nişte oameni de toată isprava, sunt nişte oameni care mie mi s-au părut foarte ataşaţi de biserică, doar că nu li s-a dat ocazia să se ataşeze de Casa Domnului şi de preot.
- De două trei săptămâni Gimbaşaniul are un preot nou. Venit din parohia Vărăşti, eu personal am auzit numai lucruri bune despre dumnealui. Dumneavoastră ce părare aveţi despre noul preot?
- Pe noul preot paroh de la Gimbăşani, în persoana preotului George Iftode, îl cunosc de douăzeci de ani. Ne-am cunoscut şi am avut o relaţie foarte strânsă, pentru că am copilărit împreună, în acelaşi cartier al Sloboziei. Mai apoi, eu am fost în prima promoţie a Seminarului din Slobozia, iar dumnealui în a doua. Este un preot cu har, apropiat de enoriaşi, cu multă simplitate şi modestie în trăiri, un duhovnic de care enoriaşii din Gimbăşani sunt convins că se vor ataşa cât de curand, unul câte unul.
Bogdan Popescu:
Aducerea moaştelor unor sfinţi la Gimbăşani este un eveniment inedit
- Domnule primar, ieri, miercuri 8 iunie, au fost aduse în biserica din Gimbăşani moaştele unor sfinţi, azi tot aici a fost oficiată slujba de pomenire a eroilor, urmată fiind de momentul care a devenit atât de drag gimbăşenenilor, hramul Sfintei Bisericii „Înălţarea Domnului” din Gimbăşani. De cand sunteţi primar, vă aduceţi aminte ca în Cosâmbeşti sau Gimbăşani să fi fost aduse vreodată moaştele unor sfinţi?
- Am o vârstă şi pot să vă spun că astfel de evenimente nu au mai avut loc în comuna noastră. Aducerea moaştelor unor sfinţi la Gimbăşani este un eveniment inedit, apreciat cum se cuvine de noi, dar mai ales de enoriaşii din cele doua sate. A fost un act premergător zilei de azi, ziua Înălţării Domnului, prilej cu care s-a sărbătorit şi hramul bisericii din Gimbăşani. După oficierea slujbei de pomenire a eroilor am participat cu toţii la o agapa frăţească la care au fost invitate oficialităţi locale, membrii comunităţii, credincioşi şi, mai ales, foarte mulţi copii, insoţiţi de dascălii lor. O întâlnire de suflet, aşa cum au fost şi cele de acest gen din anii anteriori.
- Biserica din Gimbăşani are, de câteva săptămâni, un preot nou. Ce impresie v-a lasat părintele George Iftode?
- Impresie bună, fapt evidenţiat şi de prezenţa relativ mare a enoriaşilor la slujbele din biserica, nu numai cele din aceste doua zile, ci şi la cele anterioare. Eu sunt convins că numărul celor care vor trece pragul bisericii la Gimbăşani va fi din ce în ce mai mare.
Părintele George Iftode:
Pentru câteva ore am reuşit să fim fraţi întru toate
- Părinte Iftode, sunteţi ialomiţean?
- Da, sunt născut în Slobozia.
- Şi cum de aţi ajuns părinte paroh la Vărăşti de Călăraşi şi nu pe aici, în apropiere de Slobozia?
- Aşa a fost atunci cu examenul de capacitate preoţească, era singura parohie liberă atunci. Prea Sfinţia Sa Damaschin, Dumnezeu sa-l odihnească, a decis ca pot să-mi încep activitatea preoţească acolo, de jos. A avut dreptate Prea Sfinţia Sa, pentru că lucrând cu oamenii simpli, oamenii credincioşi, te dezvolţi şi intelectual şi sufleteşte şi moral.
- Vă pare rău de ce aţi lăsat în urmă la Vărăşti?
- Cu siguranţă. Au fost zece ani în care m-am legat de comunitate şi de toate lucrurile bune făcute împreună cu credincioşii, poate şi mai puţin bune, dar numai oamenii şi Dumnezeu pot să decidă, dar eu zic ca toate cele pe care le-am lăsat bine făcute acolo să fie continuate. Şi, acelaşi lucru sper eu, că tot ceea ce am făcut bine acolo să exprimăm şi aici. Şi mă refer la copii, la activitatea cu copiii, pentru ca ei sunt viitorul şi, după mine, biserica aici trebuie să-şi spună cuvântul, pentru a reorienta tineretul spre Biserică, spre Hristos.
- Şi cum vedeţi această apropiere?
- Nu prin programe sofisticate, ci prin apropierea sufletească de ei. Să fii copil printre ei, să te transpui tu la mintea lor. Hristos cred că a făcut lucrurile acestea de foarte multe ori. Ştiţi că spunea: „Lăsaţi copiii să vină la mine!”. Nu întâmplător ne-a îndrumat să fim blânzi cu copiii, să fim răbdători. Mă gândesc că noi trebuie să luam acest exemplu de la El.
- Acum, la Gimbăşani. Cum aţi fost primit?
- Am considerat că momentul venirii mele la Gimbăşani este un moment zero şi de aceea am căutat şi voi căuta în continuare să nu fac diferenţe, ci să privesc, ca şi Hristos, pe toţi oamenii în mod egal, cu dragoste şi cu blândeţe. Adică, dacă cineva a greşit, oricare om este suspus greşelii şi ca atare trebuie iertat, nu incriminat, nu judecat. Nu suntem noi în măsură să judecăm nici pe părintele, nici pe cei care l-au susţinut. Este un lucru normal să te ataşezi de un slujitor al lui Dumnezeu şi el la rândul său de tine. Sunt relaţii umane, care s-au creat în douazeci de ani.
- Speraţi să staţi mulţi ani la Gimbăşani?
- Nădăjduiesc să fie cât mai mulţi.
- O ultimă întrebare: cum au ajuns moaştele la Gimbăşani?
- A fost o idee personala, tot în sprijinul dorinţei de unitate a comunităţii. M-am gândit că sub patronajul Sfinţilor şi sub oblăduirea acestora lucrurile se aşează altfel şi că această dezbinare, care poate a existat, se inmoaie şi dispare. Cu binecuvântarea Prea Sfântului Episcop Vincenţiu şi cu bunavoinţa şi dragostea părintelui Gherasim, stareţul Mânăstirii Radu Negru, am reuşit aducerea moaştelor Sfinţilor Patru Mucenici şi ale Cuvioasei Paraschiva, dar şi Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Radu Negru, care au adus o mare bucurie şi o mare încărcătură duhovnicească în rândul credincioşilor.
Am văzut foarte mulţi oameni schimbaţi în bine şi înlăcrimaţi doar prin faptul că au atins moaştele sfinţilor. Pentru ei cred că a fost un câştig, mai mult decât poate a fost pentru mine personal sau pentru imaginea mea sau a altei persoane. Aşa cum a fost şi sărbătoarea hramului, aceasta sărbătoare a comunităţii, care nu este a bisericii, chiar dacă se desfăşoară în jurul acesteia sau a Zilei de Înălţarea Domnului. A fost un moment de bucurie în care am lăsat armele deoparte, am lăsat trufiile noastre deopartre, am lăsat toate cele omeneşti (sa zic aşa) şi pentru câteva ore am reuşit să fim fraţi întru toate. Eu asta imi doresc, să fim totdeauna fraţi întru toate.
Nicolae TACHE
|
