25 mai - Biserica din Gimbășani, la optzeci de ani de la punerea pietrei de temelie
Anul de grație 1937. Gimbașani. Comuna Gimbășani. Dăm cuvântul cronicarului vremii, părintele Ion Negoiță, care scria în Gazeta Ialomițenilor din 15 iulie 1937 despre biserica din Gimbășani: „Deoarece vechiul lăcaş construit sub îndrumarea preotului Mitu Ştefănescu la 1873 începea să se deterioreze, preotul Delcea Ioan şi sătenii hotărăsc să ridice un nou lăcaş de cult. La sfinţirea locului, în 1932, a participat şi P.S. Teoctist, pe atunci vicar, prefectul Nicolae Băleni, ministrul secretar de stat Aurelian Bentoiu, alţi membri ai Asociaţiei Generale a Ialomiţenilor. Ei au fost întâmpinaţi la marginea satului de o mulţime de călăreţi, o săteancă oferindu-le pâine şi sare. Au venit escortaţi aşa până la locul construcţiei. După sfinţirea locului, masa a fost întinsă peste drum de biserică, unde mai târziu va fi înălţată casa preotului Ioan Delcea.”
Piatra de temelie a noii biserici se va pune cinci ani mai târziu. Spicuim din articolul “Punerea pietrei fundamentale a bisericii din Gimbăşani-Ialomiţa. D-l Aurelian Bentoiu ctitor”, apărut tot sub semnătura preotului I. P. Negoiţă: “În ziua de 3 iulie a.c., cu o deosebită solemnitate s’a pus piatra fundamentală a bisericii ce se clădeşte în Com. Gimbăşani-Ialomiţa. Cu toată căldura stepei noastre bărăgănene, lumea se înmulţeşte din ce în ce din satele învecinate. Remarcăm printre asistenţe: D-l Min. A. Bentoiu, prefectul Popescu-Băleni, preot. Paraschivescu, Av. Andreescu, Dănilă, Pompilian, Roşca, inspect. Şc. I Dinescu, Zamfir Georgescu-Borza, înv. Teodorescu, Rădulescu, M. Vlad, Runcan, Goşman, L. Atanasiu, L. Cristescu, Muşat, Arh. Gh. Rădulescu-Cosâmbeşti etc., precum şi primarii comunelor învecinate”
Altfel, fie vorba-ntre noi, biserica comunității din această zonă a Luncii Ialomiței are o istorie mai veche, de pe vremea când așezarea se numea Pupezeni (prima atestare documentară datează din anul 1577, într-un hrisov al Domnitorului Alexandru al II-lea Mircea V.V.), nume pe care l-a purtat până la sfârşitul secolului XVII, când Simion Giambaşu, în realitate un negustor de vite care colecta animalele de la crescători, a bătut parul şi a stabilit locul unde se adunau vitele pe malul drept al râului Ialomiţa, peste râu în dreptul Pădurii Balancea din Bucu. La 17 noiembrie 1868 preotul Mitu Ştefănescu a fost hirotonisit preot în sat. A slujit cinci ani la biserica de pe malul râului Ialomița, iar din 1873/1874, pe un teren donat de boierul Ion Mihăileanu, a început construcţia unei noi biserici, aflată chiar pe locul unde se află ridicată biserica de azi. Era construită din paiantă învelită cu tablă, era în formă de cruce, avea o turlă, împrejur avea un strat protector de scândură, iar pe turlă se afla Sfânta Cruce, cruce care dăinuieşte şi azi. În interiorul bisericii se aflau altar, naos şi pronaos. Catapeteasma era cea de astăzi (în întregime), precum şi iconostarul, aflat în partea dreaptă a pronaosului bisericii.
Dar, să revenim la zilele noastre.
Anul de grație 2017, zi de 25 mai. Satul Gimbășani, aparținător comunei Cosâmbești. Zi a Eroilor, Zi a Înălțării Domnului, dar mai ales optzeci de ani de când s-a pus piatra de temelie a Bisericii „Înălțarea Domnului” din Gimbășani. Moment marcat cum se cuvine de comunitatea locală. Dis de dimineață, poate ca niciodată, biserica a fost asaltată de credincioșii satului. Și, nota bene, mulți și cuminți copii ai școlilor din Gimbășani și Cosâmbești, unul mai frumos decât altul. Timp de trei ore părintele George Iftode (prin strădania căruia și anul acesta au fost aduse de la Mănăstirea Radu Negru din Călărași spre închinăciune moaștele unor sfinți: Sf. Paraschiva, Sf. I. Nectarie, Sf. Mina, Sf. Stelian, Sf. Mucenic Fanurie) a slujit cele două sărbători îngemănate ale momentului: Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor. Și Gimbășanii și-a avut vitejii și eroii săi, începând cu Războiul de Independență din 1877, continuând cu Marele Război din 1917, apoi cu Războiul al Doilea Mondial. In fine, dupa oficierea slujbei credincioșii au participat la hramul Bisericii „Înalțarea Domnului”, organizat în incinta Căminul Cultural din localitate.
Despre toate aceste evenimente, l-am rugat pe domnul Bogdan Popescu, primarul comunei Cosămbești, să ne spună câteva cuvinte
- În primul rand, este îmbucurător că am reușit să păstrăm tradiția hramului bisericii din Gimbășani, suntem la a unsprezecea ediție…
- Chiar dacă ați impus-o cam greu…
- Da, a fost cam greu, și știți cum este, o tradiție se întrerupe ușor, mai greu este de continuat. Dar a fost dorința sătenilor să fie reluată această sărbătoare, care era la mare cinste pe vremea înaintașilor lor. Mă bucur că enoriașii au venit și de această dată în număr mare, noi suntem alături de ei, împreună cu consilierii locali. A fost un eveniment oarecum ieșit din comun, având o încărcătură emoțională aparte, deoarece se împlinesc optzeci de ani de la ctitorirea actualei biserici. La slujbă au participat atât enoriași din Gimbășani, cât și elevii școlilor din Cosâmbești și Gimbășani împreună cu cadrele didactice. Ca de obicei, finalul l-a constituit praznicul organizat în incinta căminului cultural. În consecință, a fost un eveniment încununat de succes.
Nicolae TACHE
8 - iunie - Trei evenimente într-unul singur la Gimbăşani
Săptămâna trecută, în zilele de miercuri, 8 iunie şi joi, 9 iunie, întreaga comunitate a satului Gimbăşani a fost martoră unor evenimente care nu vor fi uitate curând. A fost mai întâi, miercuri dupî amiaza, săvârşirea Sfintei Taine a Maslului de către părintele protopop Ionuţ Butu şi alţi zece preoţi arondaţi Protopopiatului Slobozia. Evenimentul a avut o încărcătură deosebită pentru enoriaşi, care au avut pentru prima oară ocazia să atingă în biserica lor moaştele unor sfinţi, aduse special pentru acest eveniment de la Mănăsirea Radu Negru din judeţul Călăraşi. Joi dis de dimineaţă, zeci de credincioşi au reveni în biserica satului pentru a participa la liturghia de praznic a Înălţării Domnului, care este si Ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română. În fine, după oficierea slujbei credincioşii au participat la hramul Bisericii „Înălţarea Domnului”. Despre toate aceste evenimente, într-un dialog cu Daniel Dobrin, preot paroh în Sudiţi, cu George Iftode, nou preot al parohiei Gimbăşani şi cu Bogdan Popescu, primarul comunei Cosâmbeşti.
Părintele Daniel Dobrin:
Părintele Iftode este un preot cu har
- Părinte Daniel, în urmă cu aproximativ două luni de zile şi până de curând, când aici a fost instalat preotul George Iftode, enoriaşii din Gimbăşani v-au avut ca pastor al sufletelor. Ce impresii despre credincioşii de aici v-au rămas?
- Da, într-adevar, în Postul Mare am suplinit în întregime Parohia Gimbăşani, am avut ocazia să-i cunosc, sunt nişte oameni de toată isprava, sunt nişte oameni care mie mi s-au părut foarte ataşaţi de biserică, doar că nu li s-a dat ocazia să se ataşeze de Casa Domnului şi de preot.
- De două trei săptămâni Gimbaşaniul are un preot nou. Venit din parohia Vărăşti, eu personal am auzit numai lucruri bune despre dumnealui. Dumneavoastră ce părare aveţi despre noul preot?
- Pe noul preot paroh de la Gimbăşani, în persoana preotului George Iftode, îl cunosc de douăzeci de ani. Ne-am cunoscut şi am avut o relaţie foarte strânsă, pentru că am copilărit împreună, în acelaşi cartier al Sloboziei. Mai apoi, eu am fost în prima promoţie a Seminarului din Slobozia, iar dumnealui în a doua. Este un preot cu har, apropiat de enoriaşi, cu multă simplitate şi modestie în trăiri, un duhovnic de care enoriaşii din Gimbăşani sunt convins că se vor ataşa cât de curand, unul câte unul.
Bogdan Popescu:
Aducerea moaştelor unor sfinţi la Gimbăşani este un eveniment inedit
- Domnule primar, ieri, miercuri 8 iunie, au fost aduse în biserica din Gimbăşani moaştele unor sfinţi, azi tot aici a fost oficiată slujba de pomenire a eroilor, urmată fiind de momentul care a devenit atât de drag gimbăşenenilor, hramul Sfintei Bisericii „Înălţarea Domnului” din Gimbăşani. De cand sunteţi primar, vă aduceţi aminte ca în Cosâmbeşti sau Gimbăşani să fi fost aduse vreodată moaştele unor sfinţi?
- Am o vârstă şi pot să vă spun că astfel de evenimente nu au mai avut loc în comuna noastră. Aducerea moaştelor unor sfinţi la Gimbăşani este un eveniment inedit, apreciat cum se cuvine de noi, dar mai ales de enoriaşii din cele doua sate. A fost un act premergător zilei de azi, ziua Înălţării Domnului, prilej cu care s-a sărbătorit şi hramul bisericii din Gimbăşani. După oficierea slujbei de pomenire a eroilor am participat cu toţii la o agapa frăţească la care au fost invitate oficialităţi locale, membrii comunităţii, credincioşi şi, mai ales, foarte mulţi copii, insoţiţi de dascălii lor. O întâlnire de suflet, aşa cum au fost şi cele de acest gen din anii anteriori.
- Biserica din Gimbăşani are, de câteva săptămâni, un preot nou. Ce impresie v-a lasat părintele George Iftode?
- Impresie bună, fapt evidenţiat şi de prezenţa relativ mare a enoriaşilor la slujbele din biserica, nu numai cele din aceste doua zile, ci şi la cele anterioare. Eu sunt convins că numărul celor care vor trece pragul bisericii la Gimbăşani va fi din ce în ce mai mare.
Părintele George Iftode:
Pentru câteva ore am reuşit să fim fraţi întru toate
- Părinte Iftode, sunteţi ialomiţean?
- Da, sunt născut în Slobozia.
- Şi cum de aţi ajuns părinte paroh la Vărăşti de Călăraşi şi nu pe aici, în apropiere de Slobozia?
- Aşa a fost atunci cu examenul de capacitate preoţească, era singura parohie liberă atunci. Prea Sfinţia Sa Damaschin, Dumnezeu sa-l odihnească, a decis ca pot să-mi încep activitatea preoţească acolo, de jos. A avut dreptate Prea Sfinţia Sa, pentru că lucrând cu oamenii simpli, oamenii credincioşi, te dezvolţi şi intelectual şi sufleteşte şi moral.
- Vă pare rău de ce aţi lăsat în urmă la Vărăşti?
- Cu siguranţă. Au fost zece ani în care m-am legat de comunitate şi de toate lucrurile bune făcute împreună cu credincioşii, poate şi mai puţin bune, dar numai oamenii şi Dumnezeu pot să decidă, dar eu zic ca toate cele pe care le-am lăsat bine făcute acolo să fie continuate. Şi, acelaşi lucru sper eu, că tot ceea ce am făcut bine acolo să exprimăm şi aici. Şi mă refer la copii, la activitatea cu copiii, pentru ca ei sunt viitorul şi, după mine, biserica aici trebuie să-şi spună cuvântul, pentru a reorienta tineretul spre Biserică, spre Hristos.
- Şi cum vedeţi această apropiere?
- Nu prin programe sofisticate, ci prin apropierea sufletească de ei. Să fii copil printre ei, să te transpui tu la mintea lor. Hristos cred că a făcut lucrurile acestea de foarte multe ori. Ştiţi că spunea: „Lăsaţi copiii să vină la mine!”. Nu întâmplător ne-a îndrumat să fim blânzi cu copiii, să fim răbdători. Mă gândesc că noi trebuie să luam acest exemplu de la El.
- Acum, la Gimbăşani. Cum aţi fost primit?
- Am considerat că momentul venirii mele la Gimbăşani este un moment zero şi de aceea am căutat şi voi căuta în continuare să nu fac diferenţe, ci să privesc, ca şi Hristos, pe toţi oamenii în mod egal, cu dragoste şi cu blândeţe. Adică, dacă cineva a greşit, oricare om este suspus greşelii şi ca atare trebuie iertat, nu incriminat, nu judecat. Nu suntem noi în măsură să judecăm nici pe părintele, nici pe cei care l-au susţinut. Este un lucru normal să te ataşezi de un slujitor al lui Dumnezeu şi el la rândul său de tine. Sunt relaţii umane, care s-au creat în douazeci de ani.
- Speraţi să staţi mulţi ani la Gimbăşani?
- Nădăjduiesc să fie cât mai mulţi.
- O ultimă întrebare: cum au ajuns moaştele la Gimbăşani?
- A fost o idee personala, tot în sprijinul dorinţei de unitate a comunităţii. M-am gândit că sub patronajul Sfinţilor şi sub oblăduirea acestora lucrurile se aşează altfel şi că această dezbinare, care poate a existat, se inmoaie şi dispare. Cu binecuvântarea Prea Sfântului Episcop Vincenţiu şi cu bunavoinţa şi dragostea părintelui Gherasim, stareţul Mânăstirii Radu Negru, am reuşit aducerea moaştelor Sfinţilor Patru Mucenici şi ale Cuvioasei Paraschiva, dar şi Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Radu Negru, care au adus o mare bucurie şi o mare încărcătură duhovnicească în rândul credincioşilor.
Am văzut foarte mulţi oameni schimbaţi în bine şi înlăcrimaţi doar prin faptul că au atins moaştele sfinţilor. Pentru ei cred că a fost un câştig, mai mult decât poate a fost pentru mine personal sau pentru imaginea mea sau a altei persoane. Aşa cum a fost şi sărbătoarea hramului, aceasta sărbătoare a comunităţii, care nu este a bisericii, chiar dacă se desfăşoară în jurul acesteia sau a Zilei de Înălţarea Domnului. A fost un moment de bucurie în care am lăsat armele deoparte, am lăsat trufiile noastre deopartre, am lăsat toate cele omeneşti (sa zic aşa) şi pentru câteva ore am reuşit să fim fraţi întru toate. Eu asta imi doresc, să fim totdeauna fraţi întru toate.
Nicolae TACHE
|
